În multe țări afectate de coronavirus sunt permise activități precum jogging-ul sau plimbările cu bicicleta. Distanța socială recomandată, pentru a nu luat virusul, era de 1 – 2 metri, însă un studiu făcut de o echipă de cercetători din KU Leuven (Belgia) și TU Eindhoven (Olanda) arată că ar trebui să fim mult mai precauți, în funcție de activitatea pe care o avem.
Cercetătorii au simulat cum se împrăștie particulele de salivă atunci când cineva din fața noastră strănută sau tușește. Acest model de simulare este folosit în general de cele două entități științifice din Belgia și Olanda pentru a cerceta respirația sportivilor.
Pe baza acestor rezultate, cercetătorii concluzionează că ar fi bine să nu mergem în ritm alert în spatele unor persoane la mai puțin de 4 – 5 metri. De asemenea, dacă alergăm sau mergem ușor cu bicicleta ar trebui să stăm la o distanță de aproximativ 10 metri, iar dacă pedalăm intens trebuie să fim la 20 de metri de cel din față.
Însă, foarte important de precizat, aceste date sunt simulate în condițiile în care cel din față strănută sau tușește și împrăștie în aer o cantitate de salivă.
În ceea ce privește modalitatea de transmitere a virusului în aer, atunci când mergem în pas normal, există mai multe studii care spun că o distanță minimă pe care să o păstrăm față de cel din fața noastră este de aproximativ 2 metri.
Într-un interviu pentru Asian Boss, profesorul Kim Woo-Jiu de la Spitalul Universitar Guro din Seul, Coreea de Sud, care lucrează în domeniul bolilor infecțioase din 1990, a vorbit despre cum se transmite virusul prin aer:
„Când tuşim sau strănutăm expulzăm picături. Practic, scuipăm. Trebuie să fie mai mari de 5 microni pentru a fi considerate picături, iar o singură picătură conţine multe virusuri. Mă refer la cele provenite de la o persoană infectată. Pentru că picăturile sunt mai mari de 5 microni, acestea urmează o traiectorie curbă, ca un curcubeu, şi aterizează de regulă la o distanţă între 1 metru şi 2 metri. În acel moment, virusul te poate infecta prin ochi, nas sau gură”.
Profesorul Kim Woo-Jiu a spus că virusul se poate transite și prin aerosoli însă doar în anumite condiții. Medicul a dat exemplul unei adunări religioase, unde au participat mii de persoane care s-au infectat cu noul coronavirus.
Biserica se afla la etajul 10 al unei clădiri, într-un spațiu închis, cu ferestrele închise pentru că era iarna.
„Imaginaţi-vă câteva sute de oameni, adunaţi la un metru sau doi distanţă unul de altul, rugându-se sau cântând ore în şir. Dacă acolo se află o persoană infectată, gândiţi-vă câte picături produce. Cu toţii scuipăm, chiar şi când vorbim normal, dar cineva care cântă sau ţipă va produce mai multe picături.
Vă amintiţi când am spus că o picătură este mai mare de 5 microni? Când oamenii strigă sau ţipă, nu toate picăturile ajung jos, nu aterizează la o distanţă de un metru sau doi, pentru că pot fi curenţi care să bată şi din lateral. Picătura poate parcurge o distanţă mai mare, iar pe drum poate să se „usuce”. Picăturile se micşorează la mai puţin de 5 microni şi se transformă în aerosoli.
Pentru că sunt mai uşori, aceştia sunt afectaţi mai puţin de gravitaţie şi pot parcurge mai mult de 2 metri. Astfel că se poate infecta chiar şi o persoană care stă la mai mult de 2 metri distanţă. De aceea, adunările în spaţii închise din biserici, din birourile de call center şi orice altă zonă aglomerată închisă, în care oamenii vorbesc tare sau mănâncă, sunt riscante.
Dar afară, de exemplu, pe cărările din parc, care sunt spaţii deschise, transmiterea pe această cale este improbabilă”, a mai spus medicul sud-coreean.
Surse: medium.com, demorgen.be, hln.be, urbanphysics.net
