O echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), din cadrul Departamentului de Inginerie Mecanică, a ajuns la concluzia că noul coronavirus poate fi vulnerabil la vibrațiile ultrasunetelor, în cadrul frecvențelor utilizate în imagistica de diagnostic medical, cum sunt ecografiile sau scanările RMN.
„Prin simulări pe computer, echipa a modelat răspunsul mecanic al virusului la vibrații pe o gamă de frecvențe cu ultrasunete. A descoperit că vibrațiile între 25 și 100 megahertz afectează învelișul organic al virusului iar țepii (proteina Spike) au început să se dezintegreze și să se rupă, imediat (într-o fracțiune de milisecundă de expunere). Acest efect a fost observat în simulări ale virusului în aer și în apă.
Când cercetătorii au expus virusul la ultrasunete de 100 MHz, vibrațiile naturale au fost inițial nedetectabile. Dar, într-o fracțiune de milisecundă, vibrațiile externe, rezonante cu frecvența oscilațiilor naturale ale virusului, au făcut ca învelișul și vârfurile să se îndoaie spre interior. Pe măsură ce cercetătorii au mărit amplitudinea sau intensitatea vibrațiilor, cochilia organică a acestuia s-ar putea fractura, datorită rezonanței.
Este același fenomen prin care cântăreții de operă pot sparge un pahar, dacă reușesc să emită sunete la tonalitatea și volumul potrivite. La frecvențe mai mici de 25 MHz și 50 MHz, virusul s-a îndoit și s-a fracturat și mai repede, atât în medii simulate de aer, cât și într-un mediu acvatic cu o densitate similară fluidelor din corp uman”, transmit cercetătorii.
Aceștia au simulat comportamentul structurii virale într-o gamă largă de frecvențe, atât pentru înveliș, cât și pentru vârfurile (țepii) cu care virusul se prinde de celula umană.
