Carol Popp de Szathmari, care a trăit între 1812 și 1887 este recunoscut ca fiind primul artist fotograf din România și primul fotoreporter de război din țara noastră.
Carol Popp de Szathmári s-a născut la 11 ianuarie 1812, la Cluj, în Imperiul Austriac. A studiat dreptul la Cluj, dar l-a întrerupt și a plecat să studieze pictura la Roma şi apoi la Viena, la Academia de Arte.
Potrivit Știrile TVR, în 1840, după cum relatează George Potra în lucrarea sa „Aspecte privind istoricul fotografiei în România”, în țara noastră a fost adus primul aparat de fotografiat, un dagheriotip cumpărat de Colegiul Sfântu Sava, unde lucra în acel timp şi Szathmári.
Prima poză pe care a făcut-o Szathmari se numește „Cupidon cu brțele frânte”, reprezintă o statuetă din colecția 
personală de antichități și a fost realizată prin metoda calotipia, un procedeu vechi de fotografiere, în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator şi cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.
Această fotografie se află în colecția Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei.
În timpul Războiul Crimeii (1853-1856), Szathmári s-a aflat pe malul Dunării unde se dădeau lupte, în preajma Olteniţei şi a Silistrei, unde a imortalizat chipuri, bivuacuri, fortificaţii, combatanţi şi scene de luptă, devenind astfel primul artist fotograf al României şi primul fotoreporter de război din lume.
De asemenea, staţionarea trupelor ruseşti şi apoi a celor turceşti şi austriece la Bucureşti i-a oferit artistului o altă neaşteptată posibilitate de afirmare a talentului de fotograf realizând o bogată colecţie de fotografii cu chipuri militare.
La Cabinetul de stampe al Academiei Române se păstrează mai multe clişee pe sticlă şi fotografii cu ofiţeri superiori din toate armele şi din toate taberele.
Lui Szathmári îi aparţine şi portretul generalului rus Mihail Dimitrievici Gorceakov, publicat în revista “The Illustrated London News”, în 3 octombrie 1855.
Carol Popp de Szathmári a fost premiat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1855 pentru albumul cu imagini din Războiul Crimeii, oferit apoi de fotograf şi împăraţilor Napoleon al III-lea şi Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtembergului şi marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.
Unterior, Szathmári a călătorit în China şi în Siberia unde a realizat fotografii artistice şi a deţinut un atelier de fotografie pe Podul Mogoşoaiei, vis-a-vis de Biserica Săridar.
Bun desenator şi specialist în tehnica acuarelei, Carol Popp de Szathmári a fost şi pictorul Curţii Regale din Cotroceni şi de asemenea, pictor şi fotograf oficial al regelui Carol I (1866-1914).
Carol Popp de Szathmári a publicat un volum cu 100 de fotografii şi a deschis expoziţii la Bucureşti, în 1864 şi 1868.
La Viena a expus cu ocazia Expoziţiei Universale din 1873, costume naţionale şi peisaje româneşti şi a obţinut premiul II.
Carol Popp de Szathmári a murit la Bucureşti, în 3 iunie 1887.
