În 1995, în semn de recunoaștere a contribuției la dezvoltarea învățământului modern și a cercetării în fizică, Consiliul Profesoral al Facultății de Fizică a Universității din Cluj a decis ca unul dintre amfiteatrele sale să fie denumit „Augustin Maior”.
Mai târziu, în 2012, Academia Română a hotărât alegerea sa ca membru post-mortem. Cine a fost Augustin Maior?
După ce urmează cursurile Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic Budapesta, în 1905 este angajat prin concurs ca inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta. Aici, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 kilometri, cinci convorbiri fără ca semnalele să interfereze.
Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista The Electrician.
După Primul Război Mondial și unirea Transilvaniei cu România, Augustin Maior vine în țară și este angajat ca director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat.
Aproape simultan, în vara anului 1919, devine și profesor titular la Universitatea din Cluj și apoi director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe.
Și-a impresionat studenții prin cursurile în care susținea idei moderne, precum cele de „Electricitate și Magnetism” sau de „Acustică și optică”.
În 1923 îi aprobă lui Hermann Oberth să-și susțină lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. Mai târziu, Oberth devine unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii.
Potrivit Universității din Cluj, Augustin Maior a fondat Şcoala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, „menţinând un contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa”.
Aceste contribuţii au fost pe deplin recunoscute în anul 1950, când laureatul Premiului Nobel M.Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaţionale şi magnetismul”.
